Ecranele cu LED-uri pentru reclame, chiar si cele mici de la farmacii sunt absolut enervante... Umbli noaptea pe strada si deodata te orbeste lumina unui ecran ca asta... Sau incerci sa dormi si nu poti ca se tot aprinde si se stinge lumina de la farmacia care, desi e la 1 km departare, iti face lumina in casa ca si cum ar fi ziua.... Stupid lucru de a spune aici dar a inceput sa ma enerveze prea rau...

nu vreau sa fiu rautacios, ba din contra, locuiesc in acest oras de mai bine de 16 ani si stiu "ce-i poate capul" asa ca va rog filmati si cartierele : Romanesti, Catargiu, Facai, Fata Luncii, Bariera Valcii etc. Centrul intr-adevar este de invidiat felicitari domnului Solomon pentru ca incearca sa aduca, metaforic vorbind, lumina in oras. Mare pacat este ca nu are cu cine, prea putini oameni stiu sa aprecieze un lucru frumos, in acest oras exista prea putini oameni care merita sa le fie facut un bine, ceilalti nu stiu sa pastreze nimic din ce li se da. Daca intr-un oras din Moldova (regiune din Romania), primarul se implica si face un lucru bun, este laudat, in Craiova este huiduit ca a facut prea putin sau este acuzat de fapte de coruptie, chiar daca lucrul respectiv este deosebit. Din pacate, ni se potriveste la fix reclama cu "N-ai cu cine dom'le! Niste tarani!"

este un oras superb. Va veti indragosti de el imediat ce va veti muta in craiova, daca nu cumva locuiti deja acolo :)

Este un oras superb, il iubesc foarte mult. Imi plac foarte mult oamenii de acolo. Am locuit in Craiova , din pacate, numai pe perioada studentiei. Dupa ce am terminat facultatea am facut tot posibilul sa ma angajez acolo, dar nu am reusit. Am plecat in Bucuresti unde m-am angajat ca programator. Dar Bucurestiul e un oras jalnic fata de Craiova. Cel mai mult in Craiova mi-au placut oamenii, majoritatea nejudecand pe altii pe care ii vad pe strada. Aveam barba cand am locuit in Craiova, desi nu imi statea bine, deloc, dar oamenii nu ma judecau dupa chip. Acolo am avut si incredere in sine. Acum nu mai am. Locuiesc in Satu Mare, un oras groaznic in care oamenii te judeca foarte tare dupa exterior. Un alt lucru care mi-a placut la Craiova este Parcul Romanescu, Catedrala Mitropolitana Sf Dumitru, iar apoi Gradina Botanica, si nu in ultimul rand cadrul didactic de la Facultatea de matematica Informatica din cadrul universitatii de stat. Mergand la biserica Sf Dumitru , am cunoscut oameni deosebiti traitori cu Duhul. Mi-a folosit sufleteste foarte mult. Planteaza un dovleac intr-o livada de pepeni, iar dovleacul va dobandi din dulceata pepenilor. Dovleacul am fost eu. Imi pare nespus de rau ca nu mai locuiesc in Craiova. Toata viata imi va parea rau ca nu am reusit sa-mi gasesc loc de munca acolo.

ÎN ACEL ORAŞ, ALTUL DECÂT CRAIOVA…Îmi displace enorm să văd istoria autentică dispărând sub buldozerul ignoranţei şi al prostiei impetuoase. Tot atât de mult îmi repugnă ideea de a scrie rău despre Craiova. Iubesc atât de mult acest oraş încât sunt orb la urâţenia din el şi nici nu pot face nimic pentru a-i opri pe cei care îl siluiesc în fiecare zi. Imaginaţia mea mă ajută să mă teleportez, aidoma echipajului din “Star Trek”, în spaţii în care pot da frâu liber furiei şi lehamitei. Acel oraş imaginar, care nu seamănă decât pe alocuri cu Craiova, seamănă cu un iarmaroc al ciungilor, cu o aşezare locuită de cioplitori în mămăligă, cu un spaţiu în care absurdul este cotidianul năclăit în care nătângii săi locuitori par captivi. Nu există nici măcar o urmă de bun-simţ la acei funcţionari sluţiţi de patima agoniselii pe spatele contribuabililor. // Absurdul situaţiei în oraşul despre care vorbesc, altul decât Craiova, este că funcţionarii încasează prime şi pentru că amărâţii îşi aduc şi ultimul bănuţ pentru a plăti impozitele şi taxele locale. Respectivii încasează prime şi dacă se întâmplă ca localnicii să nu-şi plătească dările. Un soi de taxă pe prostie, multiplicată de atâtea ori cât este nevoie ca baronii din administraţie să pună osânză financiară. Ce să-i faci, orice oraş îşi are guşaţii săi… // În acel oraş, altul decât Craiova, administraţia practică jaful organizat: licitaţiile sunt trucate, devizele sunt umflate, lucrările de anvergură nu se finalizează nici la al şaptelea termen stabilit după amânări succesive, ba chiar se inaugurează fără a se fi terminat treaba de mântuială pentru care se plătesc sume enorme. Dacă s-ar uita cineva mai atent în nota de plată, ar observa cum adevăraţii beneficiari nu sunt cei care plătesc taxe şi impozite de parcă ar locui la New York, ci nişte şmecheri din Primărie, de la cel mai mărunt funcţionar până la directorimea mai numeroasă decât neamul şobolănesc. În ani de-a rândul de hoţomăneli, dirijate de acei funcţionari pe care nu-i schimbă niciun val de alegeri, s-a perfecţionat un aparat de stors bugetul local în beneficiul unei mari familii, cu o încregătură greu de desluşit, din pricina multiplelor legături de rudenie între ocupanţii palierelor administraţiei locale. Treaba n-ar merge rău dacă ar fi cineva care să vegheze în acel oraş, altul decât Craiova, şi să blocheze urâţirea lui. Pur şi simplu nu există primar. Se mai apucă doar rareori câte unul să-şi spună gospodarul urbei, dar este repede deconspirat, că nu are calităţi de edil-şef, ci de rapsod. Nici nu-i de mirare că monumente de certă valoare arhitectonică sunt strivite, în locul lor apărând construcţii hidoase, ca într-un coşmar urbanistic, când artiştii abia îşi fac auzit glasul, iar corul interlopilor dictează unde şi cum se construieşte. Precum la cârciumă, aşa şi în afacerile imobiliare: cine plăteşte funcţionarul este servit cu locul în care pofteşte să construiască. // Afaceriştii acelui oraş nu-şi pierd timpul cu legile, care sunt nişte texte absconse şi de neluat în seamă, bune doar pentru a ţine prostimea în frâu. Bine că nu locuiesc în acel oraş, străbătut de lungi şanţuri săpate în asfaltul proaspăt turnat, în care muncitori ciudaţi au pasiunea nebună de a sparge trotuarele refăcute, ba chiar şi să distrugă spaţiile verzi. Nu, chiar n-aş putea suporta să văd cum sume ameţitoare sunt înghiţite prosteşte de lucrări, în care unii repară şi în urma lor, la câteva zeci de metri, vin alţii cu buldozerele şi târnăcoapele. // Bine că nu sunt obligat să trăiesc în acel circ al deşertăciunilor, un târg ridicat la rang de oraş-şantier, un talmeş-balmeş organizat doar pentru ca unii să prospere. În acel oraş nu m-aş regăsi. În Craiova, da.